Sfatul psihologului

Discuta online cu

Psiholog
Jeni Chiriac
(membru si consilier ANTR)

 

8 Raspunsuri to “Sfatul psihologului”

  1. jeni.chiriac says:

    Ce spunem copiilor cand divortam?

  2. jeni.chiriac says:

    Cand este vorba de voi ca si adulti, de voi ca si parinti, este vital sa va reamintiti ca inainte de drepturile si orgoliile voastre sunt drepturile si zambetul/ fericirea/ binele copilului dumneavoastra!
    Evitati sa va mintiti copilul. In cazul unui divort este de preferat sa argumentati corect cu informatii reale. Amintiti-va ca era si este langa voi! De exemplu: “Ne enervam din orice!”; “Mama se intristeaza si se supara cand tata lipseste de acasa sau bea prea mult” etc.
    In acelasi timp evitati expunerea copilului in ceea ce priveste posibilitatea unui divort pana acesta nu este o certitudine. Oscilatiile, revenirile si recaderile nu fac decat sa il destabilizeze pe copil. El poate deveni nesigur pe el, timid, timorat. Comportamentul lui se poate schimba: devine tacut in prezenta voastra, agresiv cu ceilalti copii (scoala, gradinita), sfidator neregand regulile pana atunci valabile, incepe sa minta, sa se ascunda etc).
    Cand luati hotararea de a-i vorbi despre divort, este necesar sa o faceti gradat, in timp, de-a lungul unor mai multe discutii tocmai pentru a-i putea transmite esentialul, cat si de a-i da posibilitatea de a intelege, de a-si explica ce se intampla, ce s-a intamplat si ce se va intampla.. Este o invitatie la dialog in care voi, ca si parinti (se impune sa ii comunicati impreuna decizia) este de preferat sa fiti deschisi si receptivi la eventualele neclaritati si temeri ale copilului. Oferiti-i ocazia de a se exprima! Daca se izoleaza de voi, ramaneti atenti observatori ai comunicarii nonverbale (gesturilor si atitudinilor) acestuia. Jocul si desenul pot scoate la iveala multe. Evitati intrebarile inchise, interogatoriul!

  3. jeni.chiriac says:

    Ce este important pentru copil cand divortati?

  4. jeni.chiriac says:

    Copii mici au un univers personal in care sunt inclusi ambii parinti deopotriva. Vestea ca acestia se despart/lipsa unuia dintre parinti poate insemna (metaforic) distrugerea acestui univers de care este atat de atasat.
    Din cauza egocentrismului, copii isi pot atribui vinovatia tuturor “relelor” care se intampla in jurul lor cu persoanele importante pentru ei. Astfel ei pot crede ca din cauza ca ei exista sau din cauza a ceva ce ei au facut, parintii lor nu se mai iubesc. Aceasta vina este traita ca o tragedie si poate fi agonizanta pentru copil.
    Este foarte important ca si copilul sa inteleaga ca desi mami si tati nu vor mai locui impreuna, ei vor ramane in continuare parintii lui si ca nimic si nimeni nu va schimba acest lucru, ca il vor iubi in continuare la fel de mult si ca va avea posibilitatea sa petreaca timp cu ambii, ca vor putea sa isi trimita scrisori, email-uri, sa vorbeasca la telefon etc.
    Continutul informational transmis va fi adaptat in functie de varsta si particularitatile copilului de intelegere si acomodare. Accentul se va pune pe a-l face sa inteleaga in ritm propriu ca nu este vina lui ca asa s-au incheiat lucrurile. Acest lucru este posibil daca ii permiteti sa va intrebe ce il framanta in ceea ce va priveste si ideea de divort.
    Este important sa ii explicati pastrandu-va calmul.
    Copilul este fara vina, el nu doreste decat sa inteleaga.
    In acelasi timp este posibil sa treaca printr-o faza de refuz, de revolta, sa nu accepte chiar daca le-ati explicat si tot explicat. Este nevoie sa va inarmati cu multa rabdare. Este in joc siguranta si echilibrul emotional-afectiv al copilului d-voastra.

  5. jeni.chiriac says:

    Simptome posibile asociate divortului parintilor la copil

  6. jeni.chiriac says:

    Ce simptomatologie poate aparea?

    1. copii sub 6 ani pot prezenta tulburari de somn, crize de isterie (asociate fals ideii de rasfat), regresia controlului asupra sfincterelor, izbugniri agresive, teama de a nu fi abandonati – devin anxiosi si tematori;
    2. la 7-8 ani, se adauga sentimente de insingurare si tristete;
    3. la 9-10 ani, copii incep sa inteleaga mai clar divortul parintilor, dar au tendinta de a fi ostili fata de unul sau de ambii parinti, minte, se pot plange de dureri de cap sau burta (somatizeaza), prezinta probleme de concentrare, pierderea interesului pentru scoala, uneori poate fugi de acasa
    4. adolescentii se confrunta cu sentimente de rusine, manie, tristete si durere; unii – mai ales fetele- pot dezvolta dificultati in stabilirea de relatii cu persoane de sex opus sau viceversa, libertinism sexual, abandon scolar
    5. chiar si tinerii adulti pot incerca sentimente contradictorii, fiindu-le dificila acceptarea din prima a divortului parintilor (demitizarea – ideea de casnicie perfecta, fericita; cuplu perfect este serios pusa sub semnul intrebarii – , poate fi o lovitura resimtita puternic sentimental si care ii poate zdruncina convingerile si credintele interioare).

  7. Mircea says:

    Bine v-am gasit!

  8. Buna seara,
    1. Ma adresez Pihologului, cu rugamintea de a-mi acorda o intalnire pentru o discutie pe tema copilului nostru: adolescenta de 15 ani si 1/2, cu tulburari serioase de comportament tcmai din cauza de droguri si care refuza orice tratament in directia corectarii acestei situatii.
    2. Domnului C.Jugurica: doresc sa ma asociez la echipa d-stra, sunt direct interesat si
    2.1. trebuie sa facem mai mult si mai serios in privinta acestor criminali
    care comercializeaza “etnobotanicele” cu seninatate sub “plapumioara” autoritatilor
    Cu deosebita stima,
    M.Bivolaru
    Tel. 0740046375

Adauga comentariu